Noi, central-europenii, locuitorii spaţiului înconjurat de Carpaţi, am trait în trecut între graniţe care au fost deseori schimbate.

In timpul peripeţiilor istorice am trăit bucuria solidarităţii şi a colaborării, dar şi chinul scindării şi al dezbinării. La sfârşitul secolului al XX-lea acest spaţiu a fost impartit între şapte state. Dintre acestea Ungaria, România, Slovacia şi Slovenia sunt deja membre ale Uniunii Europene. Aceste ţări, păstrându-şi totuşi identitatea proprie, au început desfiinţarea „barierelor” dintre ele.

Concomitent cu îmbunătăţirea treptată şi continuă a relaţiilor dintre statele regiunii, nu putem nega însa existenţa unor tensiuni serioase între ele, care se evidenţiază din când în când. Inţelegerea reciprocă este îngreunată de necunoaşterea, neaprecierea mutuală a culturii şi a istoriei fiecăreia dintre naţionalităţi.

Apropierea este împiedicată şi de existenţa unor partide extremiste care, în speranţa câştigării simpatizanţilor, incita spiritele împotriva popoarelor vecine. Succesul lor izvoreşte din rănile adânci ale trecutului. Exigenţele secolului XXI sunt însa diferite.

• Observând că interesele noastre naţionale vor fi exprimate mai accentuat dacă ne ajutăm reciproc, decât dacă ne împotrivim,
• ştiind că în cadrul Uniunii Europene suntem interdependenţi
• întelegând, că o parte a partidelor politice se exprimă ferm împotriva unei astfel de apropieri,
• recunoscând, că guvernele în crearea relaţiilor de bună vecinatate au atins succese minimale,

am conştientizat că realizarea reconcilierii popoarelor noastre, care este foarte importantă în secolul al XXI-lea, este aşteaptată în primul rând de la persoanele şi organizaţiile civile, respectiv bisericile.

Guvernaţi de această recunoaştere iniţiem înfiinţarea unei Mişcări a Reconcilierii. La această miscare poate adera oricine:

• ştie că îndrăgirea acestui teritoriu, este doar în avantajul patriei sale
• este deschis să cunoască şi să respecte valorile altor popoare
• respinge orice tip de ură,
• este dispus să cunoască istoria, cultura, uneori şi limba popoarelor vecine.

Mişcarea Reconcilierii este în primul rând o formă de comportament şi un stil de viaţă. Aderarea este posibilă prin semnarea prezentei declaraţii. Noi, iniţiatorii Mişcării Reconcilierii din cele şapte ţări, suntem conştienţi de responsabilitatea noastră faţă de generaţiile viitoare, de aceea în loc de ură am ales drumul reconcilierii. Ţinem la limba maternă, la istoria şi la cultura noastră. Nu vrem să desfiinţăm, ci să acceptăm diferenţele dintre noi.

Sperăm că din ce în ce mai mulţi oameni vor înţelege: ne întărim prin sprijinirea reciprocă, iar prin învrăjbire ajungem doar pe marginea Europei.

Semnatarii: